Câți călători, atâtea obiceiuri. Știți deja că e unul dintre crezurile noastre cele mai puternice. 🙂 O ilustrare fidelă a acestei teorii este felul în care arată bagajul fiecăruia dintre noi, dar și motivul pentru care am decis să nu mai plecăm niciodată la drum fără vreun obiect anume. Motiv născut de multe ori dintr-o experiență (de cele mai multe ori neplăcută) din călătoriile trecute. Hotărâți să învățăm unii de la alții, am provocat zece călători diferiți să facă propriul top 3 al lucrurilor care nu le lipsesc niciodată din bagaj într-o călătorie.

De la prelungitoare la haine groase, ciocolată sau pastile, de la amintiri amuzante la altele „dureroase”, iată poveștile invitaților noștri:

Vlad Eftenie, fotograf și arhitect, același Vlad care ne-a fost ghid prin Paris

Când plec în excursie, începe o nouă călătorie, o nouă expediție. Un turist va căuta confortul, un călător va căuta o nouă experiență, se va căuta pe sine. Ideal să am cât mai puține lucruri asupra mea, să am libertate de mișcare. Mai multe șanse să nu-ți lipsească ceva anume. Un bagaj însă există.

1. Totul începe cu geanta foto. Cel mai important este să am la mine tot ce îmi trebuie pentru a putea face fotografii. Aparatul e companionul meu de drum, de încredere, nu mă pot lipsi de el.

2. Niște haine sunt necesare. Fie mai groase, fie de ploaie, depinde de anotimp. E bine însă să poți anticipa, cercetând starea vremii, cunoscându-ți slăbiciunile. Bunăoară, plecând la Paris acum ceva vreme, în București erau 16 grade binefăcătoare. Îmi zic: „Nu are cum să fie mai frig la Paris”, nu s-a întâmplat asta niciodată. Așa că m-am suit în avion ca o floare, lejer îmbrăcat. Nici în bagaj nu am luat haine groase, nu avea rost, era un iunie minunat. La ateriazare însoțitorul de bord zice „Nous sommes atterris sur Paris Charles de Gaulle. La temperature au sol est de …iz dégrées”. Zic: „Ce zice nenea ăsta? 16 grade? Păi e perfect! Cam gri afară totuși”. Repetă și în engleză și atunci îmi sună clar, dar neverosimil: 6 grade!!! Afară erau 6 grade la mijlocul lui iunie, iar eu eram în mânecă scurtă! Evident, a trebuit să mă îmbrac complet după o tură mai puțin terapeutică, cât necesară, în magazine. Ocazie cu care însă mi-am luat o bască specific pariziană și care mi-a prins foarte bine. 🙂

3. Telefonul cu Wi-Fi. Obligatoriu să îl am la mine pentru a putea ține jurnalul călătoriei și pe rețelele sociale.

În rest, doar voie bună, curiozitate, spirit de aventură, răbdare, adaptabilitate – sunt ingrediente obligatorii ale oricărei călătorii.

 

Maria Năzdrăvan, Copywriter la MRM Worldwide

1. Portofelul. Știu ce gândești acum: “Felicitări, Căpitane Evidență, nimeni nu s-a mai gândit la asta”. Poate nu sunt prea originală, însă o parte din mine râvnește deopotrivă la detașarea materială și la siguranța financiară care să-mi permită să o tai la aeroport doar cu cardurile, niște cash, buletinul și biletele de avion și concert.

2. O carte. Nu știu cum se face, dar de câte ori sunt nevoită să îmi petrec câteva ore în spațiul strâmt al avionului, cărților mele super-serioase le cresc pasaje pentru care voi fi privită suspicios de vecini. Și dacă aș pleca la drum cu o carte de matematică, tot s-ar găsi o ecuație deochiată care să o facă pe doamna de 50 de ani de la geam să mă judece.

3. iPhone-ul. Ori de câte ori plec, îmi imaginez că un reprezentant Vodafone își freacă mâinile satisfăcut și-i zice rânjind colegului: „Stai că pleacă Năzdrăvan iar, să vezi ce-o ardem la factură pentru toate pozele alea de pe Instagram”.

Extra: ceva românesc de făcut cadou. De când m-a apucat febra plecărilor de una singură în lume, mereu iau cu mine ceva mic și românesc pe care să îl ofer cadou oamenilor mișto pe care îi întâlnesc la hosteluri. Data trecută  mi-am luat la revedere de la doi brazilieni simpatici cu un ROM cu Lapte, în schimbul căruia am primit și mai multă ciocolată (cum se vede așa de bine în fotografia de mai jos).

 

Alexandru Negrea, Head of Facebook Dept. la Spada și blogger

Cele trei obiecte:

1. Un prelungitor/triplu, pentru că majoritatea hotelurilor nu oferă decât o priză/cameră, iar în 2014 e imposibil ca două persoane să se descurce cu atât în condiții bune.

2. Laptop/Tabletă, pentru că lucrez în domeniul internetului și îmi place prea mult ce fac ca să simt nevoia să mă deconectez. Concluzia aici e că nu mă cazez niciodată în locuri fără internet wireless.

3. Căști, pentru că muzica e un medicament universal și nu trece o zi fără să nu mă tratez în felul ăsta măcar o dată.

 

Alina Tanasă, jumătatea blondă din Fabulous Muses

Sunt multe obiecte care nu îmi lipsesc din bagaj… Mai trist e când uit câte ceva acasă și mă trezesc că nu am periuța de dinți sau peria de păr. Ce am grijă să am mereu în bagaj:

1. Laptopul! Chiar dacă mă duc în vacanță sigur am nevoie de el și e de preferat să-l am aproape.

2. Kit-ul de pastile: nu foarte multe, dar pentru situații de ugență trebuie să-l am mereu la mine.

3. O carte. În vacanță îmi place să citesc Isabel Allende.

 

Andrei Cismaru, blogger

E greu de spus, probabil încărcătoare, chestiile de igienă și căștile. Dar pe lângă astea, sunt chestii groase de îmbrăcat. Deși nu sufăr foarte tare de frig, având în vedere că am copilărit cu vântul din Brăila, mereu mă asigur că am ceva gros de îmbrăcat în bagaj. Un hanorac, un pulover sau chiar și o pătură, că vorba aia, nu o car în cârcă, o cară mașina.

Eh, pe tema asta am fost subiect de mișto printre prieteni foarte multă vreme. Ba că îs Moș Gerilă, ba că am 1234 de ani și tot așa. Până când, acum ceva ani, hotărâm să mergem undeva pe la Câmpeni, vara, în iulie spre final. A fost pentru prima dată când am plecat fără nimic gros la mine, doar în bermude, teniși și tricou, de la 40 de grade în București și am ajuns acolo la vreo 5 grade.

Nu știu câți ați experiementat senzația de îngheț în mijlocul verii, dar nu e deloc plăcută.

Bineînțeles că de atunci am revenit la tabiet, acum vă scriu din Dublin și dimineață cu greu m-am hotărât dacă să-mi iau hanoracul sau maleta pe mine.

 

Ina Țăranu-Hofnar, freelance writer

În afară de clasicul portofel cu acte și bani, nu plec nicăieri fără tabletă, care ține loc de bibliotecă, laptop, televizor și MP4 player și fără medicamente, oricât de bătrânicios ar suna. Asta cu medicamentele a devenit regulă de aur acum 4 ani, când am trecut printr-o întâmplare penibilo-dureroasă.

Eram la Madrid, unde participam la un conferință internațională dedicată online-ului, când, brusc, am răcit. Am mers, așadar, la o farmacie să cumpăr medicamente, dar acolo am dat peste o vânzătoare care nu știa o boabă de engleză. Și, cum spaniola mea rudimentară se oprește la ”Jose Antonio, yo no estoy embarazada”, a trebuit să-i mimez, rând pe rând, simptomele, ca să știe de ce am nevoie. Și așa am ajuns să mă țin de gât, scoțând vaiete care ar pune pe fugă orice zombie și să simulez secreții nazale și febră, totul în fața unei audiențe amuzate, pentru că, nu-i așa, între timp farmacia se umpluse de clienți. Nu știu nici acum cum se spune ”Am răcit” în spaniolă, dar am mereu la mine un mini-kit cu medicamente pentru cele mai comune probleme medicale. Nu de alta, dar prefer să nu fiu nevoită niciodată să mimez o toxinfecție alimentară.

 

Cristian Lupșa, jurnalist și co-fondator Decât o Revistă

Mitul împachetării

Frunzăream recent o revistă pe iPad și m-am trezit în fața unei colecții de clipuri despre cum să-ți împăturești cât mai eficient hainele. Văzusem de zeci de ori variante ale acestor metode – rulat tricourile până ajung cât un crenvurst, stivuit cămași fără să suprapui gulere, întors sacoul pe dos, să nu se șifoneze –, dar tot n-am dat pagina până nu le-am bifat pe toate. Asta pentru că una dintre credințele care îmi animă plăcerea de a călători e aceea că mereu se poate mai bine. Altfel spus, cred că de fiecare dată poți înghesui mai mult în același spațiu, de parcă bagajul ar fi un sac fără fund a cărui umplere eficientă e o aptitudine antrenabilă.

De mic, de când tata m-a învățat să-mi scriu pe hârtie ce trebuie să conțină un bagaj, am o listă în cap după care împachetez: chiloți (câte zile + extra), șosete (la fel), tricouri etc. Ordinea de înghesuire în bagaj e similar de rutinată. Diversiunea vine din convingerea – sau provocarea – că de data asta vor încăpea și mai multe. În slujba acestei provocări vin tehnicile care sugerează tricourile crenvurst, rularea șosetelor, curelelor și cravetelor în pantofi, întinderea pulovărelor cu mânecile îmbrățișate.

Tehnicile astea dau naștere senzației de loc, care dă naștere posibilităților. Într-o vreme ajutam niște jurnaliști să țină cursuri și aveam mereu în carry-on un proiector, așa că nu doar că totul trebuia să încapă pe lângă el, dar trebuia să împachetez și credința că la întoarcere toate vor fi și mai bine sardinate și lângă va încăpea și un suvenir.

E un secret pe care ar trebui să-l știi despre această credință sau provocare: important e să rămână nemăsurată. Pentru ca dacă nu crezi că poți să te împachetezi mai bine de fiecare dată, de ce ai ajunge vreodată să crezi în vreo îmbunătățire?

 

Noemi Meilman, Plăcerile lui Noe și consultant PR&events

Trebuie să recunosc că întrebarea voastră este foarte dificilă, pentru că am mai multe obiecte care nu îmi lipsesc niciodată din bagaj, începând cu hainele (80% creații ale designerilor români). Așa că, iată, mă provocați la un exercițiu pe care mă grăbesc să îl rezolv astfel încât să se asorteze cu toate anotimpurile:

1. Ochelarii de soare (cel puțin două perechi).

2. Jurnalul de călătorie, care vine la pachet cu o lumânare cu aromă de vanilie.

3. iPod-ul încărcat cu muzicile preferate.

Și, da, am o anecdotă. Chiar din ultima mea vacanță scurtă, la Paul Tomita Golf Club din Pianu de Jos. Mi-am uitat acasă iPod-ul și timp de 3 zile petrecute la piscine am ascultat același playlist (din care doar două melodii erau pe gustul meu).

 

Robert Katai, visual marketer şi blogger

Recunosc, mi-a luat mult să mă gândesc la întrebarea Care sunt cele 3 obiecte ce nu îți lipsesc niciodată din bagaj într-o călătorie?  și voiam să dau repede un răspuns care să fie satisfăcător, poate să-și ia like-ul și tweet-ul gratuit și toată lumea să fie fericită. Dar apoi am ajuns la următoarea întrebare: lucrurile pe care aș vrea să le iau cu mine într-un bagaj într-o călătorie mă apropie de cei din jurul sau mă depărtează? Pentru că la un moment dat mă gândeam la telefonul mobil pe care-l folosesc zilnic și prin care suprind momentele instante din jurul meu. Apoi m-am gândit la laptopul meu pe care să-l am cu mine peste tot unde mă duc și de pe care să scriu sentimentele pe care le trăiesc în fiecare călătorie. Iar căștile s-ar fi situat pe ultimul loc pentru că m-ar fi ajutat să mă ascund în lumea mea.

Dar cred că toate aceste obiecte m-ar fi îndepărtat de cei din jurul meu și atunci unde ar mai fi fost plăcerea unei călătorii? Dacă aș sta toată ziua cu telefonul în față și cu mâinile pe el când aș mai avea ocazia să simt pietrele, pământul și apa? Dacă aș avea laptopul în brațe și aș sta toată ziua cu ochii ațintiți în ecran, la fel cum fac acum când scriu acest articol, aș mai putea vedea poate apusul de soare sau cuplul bătrân care se plimbă ținându-se de mână?

Aşa că voi răspunde, mai degrabă, cu o altă întrebare: Cine sunt oamenii care nu lipsesc niciodată în călătoriile tale?

 

Anca Tînc, jumătate din „Doi pe Glob”, alături de care am descoperit Insulele Lofoten

Unul dintre obiectele fără de care nu plec niciodată în călătorie este telefonul cu conexiune la Internet. Îmi place să stau cu ochiul pe hartă, mai ales dacă merg într-un loc pe care nu l-am mai vizitat. Pe lângă asta, o conexiune permanentă îmi permite acces la Foursquare, și toată lumea știe ce înseamnă asta. 🙂 Atracții turistice/restaurante/șamd  + review-urile userilor. De la Foursquare până la Facebook mai e doar un pas, apoi ajung și la Twitter și Instagram. 😀

Pentru că, de cele mai multe ori, destinațiile pe care le vizitez  înregistrează temperaturi nu foarte prietenoase, nu plec niciodată spre ele fără încălzitoare chimice. Sunt destul de friguroasă și am circulația periferică proastă, așadar salvarea mea stă în aceste prafuri care se încălzesc la contactul cu oxigenul.

În urmă cu vreo doi ani, în luna decembrie, am plecat la munte, să vedem Geminidele (curent de meteori). Temperaturile au coborât până la -25 grade Celsius, iar încălzitoarele m-au ajutat să rămân afară și să mă bucur de spectacolul naturii. Atunci mi-am dat seamă că, dacă nu le-aș fi avut cu mine, ar fi trebuit să rămân în cabană.

Teamă de a nu suferi de frig mă împinge mereu să pun în bagaj și o eșarfă. Dacă nu trebuie să țină de cald, măcar îmi completează ținuta. 😀

 

 

Cum arată topul vostru? Spuneți-ne în comentarii! 😀