Vă invităm să ne bucurăm de o ediție specială a rubricii noastre Top 3, 100% românească. 🙂 Am provocat o parte dintre prietenii eSky, călători cu obiceiuri dintre cele mai diferite, să aleagă trei locuri preferate din România, descoperite în aventurile lor, pe care le-ar recomanda celorlalți călători. Iată clasamentul locurilor de poveste românești:

deschidere

Florin Grozea, artist

1. Brașov
Orașul meu natal, e clar de ce l-am ales pe locul 1, nu? 🙂 Cele mai frumoase amintiri din copilărie mă leagă de acest oraș, dar nu doar trecutul este cel care votează pentru Brașov… ci și prezentul! Cred că e unul dintre cele mai curate și mai civilizate orașe din România, schimbările din ultimii ani sunt extraordinare. Multă lume laudă centrul istoric al Sibiului și centrul orașului Cluj-Napoca, dar Brașovul meu natal nu arată bine doar în centrul vechi, ci peste tot, până în cartierele „muncitorești”. Aerul puternic de munte, oamenii liniștiți, curățenia, plus Poiana Brașov – toate se îmbină fericit în vechea cetate săsească.

brasov 2

2. Iași
Iașiul are un farmec special și o energie fantastică! Complexul ridicat în ultimul an (care include și renovarea Palatului Culturii) este poate cel mai frumos spațiu urban din toată România! De ce iubesc Iașiul: Centrul superb, fetele frumoase, accentul delicios, plus sutele de concerte Hi-Q (inclusiv vreo 4 Revelioane).

3. Delta Dunării
Un loc unic în lume, m-a impresionat puternic de fiecare dată când am fost acolo! Dacă ar fi un singur loc pe care să-l recomand unui străin care vizitează România, acesta ar fi Delta. Frumusețea naturală din acele locuri nu poate fi descrisă în cuvinte, așa că voi încheia aici, dar te las pe tine să îl descoperi. 😉

delta dunarii

 

Cătălina Miciu, călătoare și povestitoare

Îmi plac orașele și vacanțele între betoane, pe trotuare încinse de soare, unde vântul aduce miresme de oameni și mâncăruri. Dar sunt zile când tânjesc după sunetele vreunui sat uitat de lume. Cele trei recomandări sunt la limita asta fină dintre urban și rural, cultură și istorie, efemeritate și veșnicie.

1. Orșova & o barcă

Trenul de Timișoara nu face decât vreo cinci ore din București până acolo, te lasă într-o gară monument al construcției socialiste, de unde orașul se zărește întins ca o salbă în jurul lacului de acumulare Porțile de Fier I, locul unde Cerna se varsă-n Dunăre. E-un orășel, de fapt, care nu păstrează nimic din gloria de dinainte de construcția barajului – zona veche a fost inundată complet, odată cu insula Ada Kaleh, care se zărea de pe mal; toate casele au vedere spre Dunăre, cinematograful e închis, se mănâncă mult pește, dar nu în mai, când e prohibiție, și principala atracție cu adevărat turistică (dacă nu ești pasionat de relicve socialisto-comuniste ca mine) este călătoria într-o barcă cu motor, pe Dunăre în sus, la Cazane, bucata în care fluviul ne desparte de malurile împădurite ale sârbilor.

la 20 de minute cu autobuzul/trenul se află Băile Herculane: ape termale, vestigii romane, peisaj amețitor, ultimele fragmente din ceea ce era odată stațiunea de vacanță preferată a împăraților Imperiului Austriac (ihim, declarație din 1852!). 

 

2. Sighetu Marmației & trei trenuri

Tot un tren m-a dus într-o altă primăvară în Maramureș. Face 14 ore până în Sighetu Marmației, orășel pe granița cu Ucraina, bibelou uitat de lume la capătul ei, unde am mâncat ridichi mari și albe și cea mai gustoasă pască cu brânză, și-am plâns cu sughițuri la Memorialul Victimelor Comunismului. La Sighet viața e liniștită, iar în jurul orașului se întind toate acele sate maramureșene de poveste, cu porți sculptate, culori țipătoare și-un cimitir prea vesel pentru orice gust de muritor. Am făcut autostopul între sate, localnicii sunt primitori și vorbesc molcom, în mașini se ascultă posturi de radio ucrainiene; un drum ca ăsta m-a dus în Vișeul de Sus, unde am dormit în trenul 2 – un cehesc din anii ’60, staționat și transformat în hotel. Trenul 3 e celebra mocăniță, care te umple de funingine, numai ca să te ducă adânc în pădure, pe Valea Vaserului.

* volumul de versuri “Ieudul fără ieșire”, Ioan Es. Pop (poetul a fost profesor de română la Ieud)

catalina miciu valea vaserului

3. Valea Trotușului & o casă albastră

Am copilărit într-o grădină care vara se cosește de două ori – pentru fân și pentru otavă, delimitată la un capăt de gabioane și răchite, pe unde trece alene Trotușul. Casa bunicii mele e albastră, cercevelele și prispa sunt verzi,  într-unele seri cina e lapte la ceaun cu mămăligă, iar drumețiile după zmeură sunt deja legendă. E oaza mea de pace și copilărie perpetuă această comună, Palanca, ultima din județul Bacău, granița de demult cu Transilvania austro-ungară, unde personajul Apostol Bologa (fratele lui Liviu Rebreanu în realitate) a fost spânzurat de-un măr care mai rodește și azi. E frumoasă tare zona, deși defrișată masiv în ultimii ani – sărăcia Moldovei împletită cu casele ungurilor din capătul estic al Harghitei, o poezie în două limbi, în care se mănâncă alivenci și se bea încă bere Harghita.

* sigur aveți pe undeva Palanca voastră, nu uitați s-o mai vizitați din când în când.

 

George Toma, topit după ciocolată

1. Copou, Iași

E colina preferată din țară, locul unde s-au format și în care am lăsat multe amintiri, la care să mă întorc peste timp. Copoul e un loc pe care nu ai cum să îl uiți după ce ai trecut prin Iași. Ți se lipește de suflet și acolo rămâne. E locul cu cei mai frumoși ani și cu un peisaj urban cosmopolit. E incubator de idei, loc de relaxare sau reflectare. Mi le adună pe toate într-o singură vizită și mă face să-mi fie dor mereu de el.

george toma copou

2. Parcul Herăstrău, București

În orice anotimp, neapărat după ora 21.00. E plin de alergători (un lucru minunat), dar e ferit de aglomerația promenadei de peste zi. Are un aer european și mă rupe de orice București aș întâlni în fiecare zi. Deconectează și te duce într-un oraș paralel, unde lucrurile sunt simple: ai drumul în față și faci ce vrei cu el. Eu mă iau la întrecere cu el și, de multe ori, îmi iese.

Îmi place că e luminat, liniștit și prietenos cu alergătorii sau bicicliștii nocturni. Și e sigur, cu patrule de pază din loc în loc.

3. Bicaz, Neamț

Sunt legat de Moldova cu rădăcini puternice. Iar la Bicaz e cea mai groasă dintre ele. E ceva, în orașul de munte, care mă trage mereu în zonă. E dorința de a reveni la perioada în care totul se reducea la drumețiile pe munții din jur și la sesiunile de pescuit pe lac. La cules de alune sau căutat de fragi, ori la expedițiile prin Chei, până la Lacul Roșu, ori în cealaltă parte, la Baraj. E verde, mic, iar pentru mine e începutul unor descoperiri.

george toma bicaz 2

 

Cristina Pană, stilist și editor de modă

1. Drumul Curtea de Argeș -> Transfăgărășan -> Sibiu -> Păltiniș, parcurs în lunile de vară. Întreaga zonă oferă priveliști de tablou. Acest drum a creat în memoria mea unele dintre cele mai frumoase amintiri vizuale despre România. De-asta cel mai bine este să nu fii sofer, ci să ai libertatea să scoți capul pe geam, să saluți oamenii din satele prin care treci, să privești peisajele parcă ireale și să visezi. Sibiul e un loc potrivit pentru o masă gustoasă, un muzeu al Țăranului incredibil și pentru tablouri renumite, găzduite de muzeul  Brukenthal. Dar nu te opri acolo. Mergi mai departe, către Păltiniș. Satele săsești și ale lor case colorate ce te vor întâmpina, te vor binedispune. Iar dacă vrei să faci o baie în mijlocul naturii, la 15 km de Sibiu găsești o pensiune cu 5 margarete, cu piscina situată într-o vale, la un pas de pădure.

2. Nu sunt o mare vizitatoare de biserici și mănăstiri, dar Mănăstirea Voroneț este una dintre cele mai emoționante lucruri pe care am pus ochii vreodată. „Albastrul de Voroneț” este la fel de special precum îi este legenda, iar locul în sine te transpune într-o lume de mult uitată. Nu trebuie să fii credincios ca să simți că te afli în prezența unei opere de artă.

manastirea voronet

3. Inițial am vrut să scriu despre plajele virgine din Năvodari, dar mi-am amintit că nu mai sunt de câțiva ani sălbatice și au fost ocupate de diferite cluburi, baruri, etc. Așa că, dacă sunteți în căutarea unui loc frumos care păstrează simplitatea lucrurilor, așa cum au fost ele lăsate de la natură, vă recomand Cazanele Mici și Mari ale Dunării. După ce treceți de orașul Orșova, pe marginea Dunării găsiți numeroase pensiuni pentru cazare sau restaurante pentru o masă copioasă. Pereții înalți de calcar și apa Dunării creează priveliști care îți taie respirația. Tot ce trebuie să faci este să respiri adânc și să îți reamintești cum este să nu faci nimic. La 20 km de Orșova, se află și Băile Herculane, care deși sunt o ruină, păstrează cele mai frumoase povești cu prințese pe care le-a auzit România.

cazanele dunarii

 

Matei Psatta, specialist în comunicare online

1. Sibiu, singurul loc din România în care am luat o amendă pentru că am traversat printr-o zonă nepermisă. Am vizitat orașul în 2007, când a fost Capitală Culturală Europeană, iar de atunci mi-am tot promis că o să mă întorc și o să încerc să iau din nou o amendă. Dacă reușesc, înseamnă că este cu adevărat orașul lucrului bine făcut.

sibiu

2. Brașov, pentru că nimic nu se compară cu Piața Sfatului și băutul unui vin roze la o terasă în plină vară. Sunt convins că sunt alții care știu orașul mult mai bine decât mine și vă pot spune tot felul de secrete, dar pentru mine nici nu a mai fost nevoie de așa ceva.

3. Lacul Snagov, v-am spus că sunt ușor cucerit de locuri. Am prins acolo începutul primăverii și a fost incredibil. Poate părea o alegere amuzantă, știu, dar faptul că pot în orice seară să dau o fugă până acolo să mă bucur de o masă și o atmosferă liniștită e mai mult decât suficient pentru mine.

matei psatta snagov

 

Mirela Ujică, călătoare și redactor-șef adjunct GLAMOUR

1. Viscri

Sătucul ăsta ascuns pe după un drum care curge alene peste dealuri e locul meu cu nostalgii. E satul copilăriei din visurile mele, un amestec ciudat între ruralul satului bunicilor și aerul de munte care mi-a înecat plămânii în cei opt ani trăiți în Predeal. Sătucul ăsta are case spoite-n albastru și cercevele verzi, perdele apretate la geamuri, podețe din lemn la poartă, coșuri mari din nuiele și crepe din lemn pe ulițe, o casă de prinț și cea mai faină poveste pe care am întâlnit-o: cea a lui Mihai, a Ralucăi, a lui Petru și a lui Iosif, o familie care a visat frumos și a pus pe picioare un loc desprins din basme. Pensiunea Viscri 125 are leagăne și hamac, are grădină cu legume și loc de făcut foc de tabără, are nuci în loc de întrerupătoare de lumină și scară dantelată în lemn și are cele mai bune festinuri cu mămăligă cu urdă rumenită-n cuptor și supe cu trufe culese în zori din pădurile transilvănene.

mirela ujica Viscri

2. Cluj, Cluj și iară Cluj

Sunt puține constante în programul meu anual dar asta e una de la care nu mă abat de vreo 4 ani încoace: luna iunie pentru mine începe mereu pe străzile Clujului cu o plimbare (a se citi alergare) între două cinematografe, cu programul (pictat în culori) în brațe și cu badge-ul la gât. E vremea TIFF-ului (Festivalul Internațional de Film Transilvania), vremea în care îmi beau măcar o cafea dimineața în Grădina Botanică, vremea în care mănânc clătite cu supradoză de scorțișoară la Doamna T., în care razele de soare se joacă pe foile cărții pe care o citesc în tihnă pe terasă la Boema, în care fac picnic cu cireșe și caise pe iarba de la Bonțida, în care sorb cu nesaț supa de vișine de la Corso și în care mă întâlnesc cu toți oamenii frumoși veniți la festival.

mirela ujica Cluj Boema

3. Port Cultural Cetate

Că o să găsesc bucate delicioase pe moșia lui Dinescu de la Dunăre era parcă un dat. Dar că o să-mi petrec o amiază moțăind într-un hamac la umbra salciilor și plopilor, că o sa beau vin din carafe în mansarda casei boierești, că o să-mi petrec seara pe un debarcader, că o să văd filme în miez de noapte în iarbă, cu cerul înstelat deasupra sau că o să intru în hora pusă la cale de Mambo Siria nu îmi pusesem în gând. În cazul meu s-au întâmplat toate anul acesta la Divan Film Festival, dar sigur viața la moșie e la fel de boemă și în restul zilelor senine.

 

George Florin Stoica, specialist în muzica, petreceri și voie bună

1. Plaja Vadu e acel loc în care timpul se dilată atât de bine încât ai senzația că în două zile de weekend ai trecut deja în altă dimensiune în care contează doar sentimentul de libertate și detașare de orice ți-ar lua din timp. Poți să te trezești încălzit ca un rac de mare la orice oră vrei tu, nu îți spun care, nici tu nu știi, ar putea fi 8 dimineața și tu să nu te fi trezit. Te dezmorțești cu buzele crăpate, le faci o baie în mai multe valuri mici, apa e așa de liniștită și cuminte încât ai putea s-o iei acasă de dragă ce-ți devine. Se trezesc și prietenii tăi, mai aruncați cu o minge unul în altul, mai spuneți o poveste, mâncați, beți. Întrebi cât e ceasul. A trecut doar jumătate de oră. Timpul se dilată, iar timpul e piesa esențială în clepsidra asta cu nisip în care te pierzi. Noaptea, tu devii candelabru în mare iar lumini îți sunt un fel de licurici cum numai în pozele National Geographic de pe Internet vezi. Sunt mici gângănii bioluminescente care îți gâdilă porii și fac din baia de la miezul nopții o adevărată capodoperă de lumină. Totul în plaja Vadu ține de timp și tu ar trebui să te bucuri de tot ce-ți oferă el acolo, atât de lărgit cum e. Când ți se face prea cald sau prea foame, există satul Vadu care te poate hrăni sau o cherhana către care poți merge pe jos, pe plajă.

De ajuns la Plaja Vadu e puțin mai greu, îți trebuie un permis anume, pentru că e o zonă protejată în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării. Ce e ușor însă e să lași curat în urma ta, atunci când te întorci acasă, pentru a pune și tu umărul la îngrijirea acestei oaze de timp.

plaja vadu

2. Brașov e acel loc în care spațiul orașului e atât de simpatic încât ți-e prea greu, obosit fiind și cu picioarele vraiște de atât umblat să nu mai vrei să-ți mai continui cutreieratul în lung și-n lat. Ce recomand eu de vizitat recomandă chiar toată lumea într-o mare veselie, dar nimic nu-i mai dihai decât să mă crezi și pe mine atunci când îți recomand: Piața Sfatului, Biserica Neagră, Strada Sforii, Turnul Negru, Strada după Ziduri. Într-o zi ai putea spune că le parcurgi pe toate și s-ar putea să ai dreptate, dar vei vrea să reiei tot drumul înapoi fie că a trecut doar o oră de odihnă și pauză sau câțiva ani. Cafenele, restaurante cu mâncare bună se tot găsesc în Brașov, atât aproape de Piața Sfatului cât și spre marginile mai moderne, gurmanzii și pofticioșii pot fi săturați atât cu aer curat cât și cu rețete care mai de care, important e să explorezi cât se poate de curios, Brașovul e un oraș care-ți poate oferi multe atât la prima ta abatere pe acolo, cât și dacă te știi un vizitator obișnuit al orașului sau chiar locuitor.

3. Sighișoara în timpul Festivalului Medieval (ce are loc la sfârșitul lunii iulie din fiecare an) e acel loc în care spațiul și timpul se înconjoară unul pe altul într-o călătorie de drum lung, de ținut mână în mână. Oameni din diferite culturi și naționalități, cavaleri, domnițe, cai, vată pe băț, bomboane, mere, briz-briz-uri și brățări, uneori devine atât de medieval încât e mai mult oriental, muzici din alte vremuri și tot felul de talciocuri îți fac cu ochiul într-un așezământ așa de bun și de munte și într-un amestec atât de intens încât ai crede că atunci când ai coborât din tren nu ai fi în România, ci pe alte meleaguri de poveste. Probabil de asta și atracția față de noul pe care ți-l oferă orașul ăsta ca un Centru Vechi de țară pus la locul lui. Ferestre cu obloane care de care mai colorate dintre care te privesc ochi de bătrânei sau ochi de pisici, drumuri întortocheate, Scara Acoperită, Turnul cu Ceas, Turnul Fierarilor, Cetatea e tot ceea ce-ți recomand atunci când ridici ochii din mulțimea de vizitatori fascinați ca și tine.

sighisoara

 

Bonus, recomandarea echipei eSky: Bâlea Lac și Transfăgărășanul, unde a avut loc prima călătorie a echipei 😀

transfagarasan

 

Cum arată topul vostru? Spuneți-ne în comentarii!

 


Instagram

Cauți un anumit loc?

This site is registered on wpml.org as a development site. Switch to a production site key to remove this banner.