Articol și fotografii de Andreea Văduva

Înainte ca prietena mea R. să îmi spună că are o săptămână de schimb Erasmus în Italia, iar eu sunt her plus one, nici nu știam unde e Perugia pe hartă. Așadar, pentru prima dată în Italia, cu așteptări neutre, am aterizat în Perugia, orașul dispus ca o bezea (sau crema de pe o brioșă), cu centrul vechi în vârf, la baza căruia ne-am și cazat.

Hotel Europa e o clădire din anii  ‘60 cu miros de muzeu, unde recepționerul e un om la vreo 65 de ani, glumeț și zâmbăreț, iar micul dejun e format  50% din prăjituri (ceea ce e euforic în prima zi, după care începi să alegi doar pâinea cu unt și sare).

E sfârșit de septembrie, cu o lumină caldă și aer răcoros, totul glazurat cu miros de tei. Străzile sunt toate un deal și-o vale ceea ce înseamnă că dacă nu-ți place pe picioare ori închiriezi scuter, ori mașină și exersezi parcarea și pornirea din pantă. Centrul vechi, chiar dacă are numai clădiri din secolele XVI-XVII, e locuit de italieni (bine, hai, și câțiva turiști), care nu se sfiesc să-și atârne hainele la pervaz.

Dimineața oamenii merg relaxați, își citesc ziarul la o cafea și pare că nimic nu le strică starea de liniște și bunăstare. De fapt, nu aici vezi diferența, ci la bătrânii lor față de bătrânii noștri. Bătrânii lor sunt liniștiți, cocheți, aranjați, activi social. Viața lor nu se termină la 60 de ani, ci se continuă și mai frumos.

Pe lângă obiectivele oficiale, nimic nu e mai frumos decât să te înarmezi cu o gelato alla nocciola și să iei străduțele la pas, cu sau fără hartă.

Eventual să faci și un popas la Fontana Maggiore pentru people watching (e ca bird watching numai că te holbezi la oameni și le faci poze fără să le ceri voie). Apoi seara, laolaltă cu localnicii care se țin de mâna e de mers în Piazza Italia pentru o priveliște de seară plină de luminițe.

Perugia e însorită, liniștită, locuibilă, primitoare: istorie, artă și multă natură – cum să nu vrei să revii?
Dar dacă timpul e scurt, o zi, maxim două, sunt suficiente pentru vizitarea exhaustivă a centrului Perugiei.

Din Perugia poți călători cu autocarul sau trenul (sau mașina închiriată) în împrejurimile din Umbria, ca să te îndrăgostești definitiv de zonă și să-ti promiți că te întorci și pentru Toscana. Noi am alocat o jumătate de zi pentru Isola Maggiore și Castiglone del Lago, o zi pentru Assisi  și o zi pentru Todi.

Am ajuns cu mașina la Lago Trasimeno (renunțând la ideea de a vizita fabrica de ciocolată Perugina), iar de acolo am vizitat Isola Maggiore.

Ei, nu mă mai plimbasem de mult cu vaporașul. Iar insula chiar merită trăită/văzută, cu ai săi 17 locuitori, bătrânelele care tricotează pe marginea drumului, cu vedere spre lac, cu iepurii și fazanii care zburdă prin pădure, cu soarele care bate în pânzele de păianjen și cu măslinii mai vechi de 100 de ani.

A doua zi am plănuit Assisi – orașul Sfântului Francisc e raiul pe pământ. Casele înflorate, priveliștea toscană, pisicile, muzica de cor, călugarii pregătindu-se pentru venirea Papei – orașul ăsta e minunat! E suficient să te plimbi pe străzi, să iei înghețată, să vizitezi catedrala și să tragi cu ochiul la slujbe la care nu ai voie să participi, ca să prinzi toată magia.

În penultima zi de stat în Perugia, am luat autocarul spre Todi, aici m-am simțit ca și cum am venit la cineva acasă în timp ce dormea. Între orele 13:00 și 15:00 nu e țipenie de om pe străzi și se poate auzi doar lingura în farfurii și conversațiile în familie la masă. Toate magazinele sunt închise cu excepția unui bar trist de unde poți lua doar apă sau mints. Peisajul e breath taking: îți vine să-ți iei jumătatea și să te refugiezi aici, într-o căsuță pe deal, pentru eternitate. Până și drumul cu autocarul pe străzile împădurite e plăcut. Câtă liniște, cât respect pentru viață…

Cam asta a fost aventura din centrul Italiei, abia aștept toamna asta ca să verific cum stăm cu poveștile prin nordul Italiei. 🙂

***

Andreea Văduva lucrează în domeniul marketing-ului, într-o multinațională. În timpul liber călătorește mult, și în țară, și în afara ei. A fost până acum, dincolo de Perugia și împrejurimile, în Paris, Dublin, Londra, Istanbul, Florența, Lyon, Geneva, Grenoble, Amsterdam, Utrecht, Budapesta și Nessebar.