Articol și fotografii de Alma Lavinia Apostol
În ultimul timp am tot văzut pe Facebook diferite postări ale prietenilor mei, desprinse din bucket list-ul lor probabil, cum că „One day, I will go to Japan”. Recunosc că m-am uitat cu vinovăție, mândrie și mirare. Locuiesc aici de mai bine de jumătate de an, dar alegerea unei universități din Tokyo pentru anul meu abroad nu s-a bazat nicidecum pe vreo lungă pasiune pentru cultura japoneză, ci mai mult pe curiozitate și satisfacția personală de a mă pune în fața celor mai trăznite provocări.
Aș îndrăzni să spun că Tokyo nu este un loc pentru o simplă vacanță, ci că aici ai parte de o întreagă experiență, de o adevărată lecție de viață. Este un oraș plin de surprize, un oraș al contrastului, care confruntă în permanență modernismul cu tradiționalul, conformismul cu nonconformismul. Eu consider că în zilele noastre cheia către succes este flexibilitatea și capacitatea de adaptare, iar acestea sunt caracteristici pe care vrei, nu vrei, le vei deprinde umblând pe aglomeratele străzi tokyoneze.
Populația orașului nu este fără motiv aproape dublă decât cea a României, Tokyo oferind nelimitate posibilități. Orașul este împărțit în mai multe districte, fiecare dintre ele având o temă principală. Cu siguranță timpul nu permite cuiva venit în vacanță să le viziteze pe toate, așa că recomand tuturor să se informeze în prealabil și să-și prioritizeze interesele.
După părerea mea, Asakusa este un must-see. Acolo puteți vizită Sensō-ji, un templu budist, cel mai vechi templu din Tokyo, de fapt. Peste întreaga zonă plutește un aer caracteristic perioadei Edō (vechiul Tokyo), fiind prezente mai multe temple și chioșculețe cu handicraft sau suveniruri tradiționale, doar că trebuie să faceți abstracție de numărul mare de turiști. La 15 minute de mers pe jos de Asakusa, de cealaltă parte a râului Sumida, este Tokyo SkyTree, una dintre cele mai înalte structuri ale lumii, având o înălțime de peste 600 m. În schimbul a 2.000 yeni vă puteți bucura de panorama orașului, chiar din vârful acestui turn. Favorite tip: la baza turnului vă puteți amuza frumos cu un restaurant pentru câini, unde japonezii își aduc simpatica lor companie îmbrăcată la patru ace că, doar cum altfel, îi comandă de mâncare dintr-un meniu sofisticat, o așază la masă și o și hrănesc, of course.
Nefiind pasionată de anime sau manga, nu mă declar o foarte bună cunoscătoare a zonei Akihabara, dar vă pot spune că este raiul pentru orice gamer, oricine a crescut cu Sailor Moon, Naruto, Pokemon sau pentru orice pasionat de electronice. Un labirint al magazinelor, bannerele și spoturile luminoase te absorb de cum ai pus piciorul în afara stației de metrou. O zonă bună pentru achiziția de suveniruri, de asemenea.
Harajuku este un loc iubit de turiști, dar și plăcerea vinovată a locuitorilor. Este recunoscut pentru chilipiruri kawaii (cute, drăguțe) și clătite absolut delicioase (umplute cu ciocolată, custard, căpșuni, frișcă, banane, caramel și cam orice combinație vă doriți), dar mai ales pentru fashion. Gwen Stefani cântă despre Harajuku Girls și mai mulți artiști fac referire la acest district ca un simbol al libertății de exprimare, mai ales prin modă.
Rappongi Hills și Shibuya sunt zonele puțin mai occidentale din Tokyo. Aici este cam singură șansă de a auzi engleză, fiind zone preferate de populația non japoneză a orașului. Pentru pasionații de artă, recomand Mori Art Tower în Rappongi, unde puteți urca iar la etajul 55 să vă bucurați de vedere. În zilele senine se poate urca chiar pe acoperiș. Shibuya este faimoasa gară în fața căreia legenda spune că Hachikō, câinele credincios, și-a așteptat ani de zile stăpânul. În fața stației puteți face poze cu statuia acestuia, iar apoi să vă relaxați puțin la o rundă de cumpărături că, doar știm cu toții, nu e vacanță fără niște haine noi care apoi nu ne încap în bagaj. Un aspect foarte îndrăgit este și viața de noapte, aici având loc multe petreceri tematice sau manifestații.
Odaiba este un mic orășel în sine. Vă puteți plimba în liniște pe marginea râului, admirând arhitectura: Rainbow Bridge, o replică a Statuii Libertății, un fel de London Eye și clădiri deosebite, în general.
Chiar weekend-ul acesta am fost pentru prima oară în Chiba la muzeul de artă contemporană, apoi m-am plimbat prin parc. Într-o zi însorită, verdeața prezență peste tot în Chiba mi-a amintit de vara trecută când mă plimbam nu altundeva decât chiar pe Coasta de Azur. Apoi am băut o cafea la Bird Café, unde am avut ocazia să țin o bufniță pe braț. Tokyo are multe cafenele de acest gen, Cat Café fiind printre cele mai populare, dar și Penguin Café, Monkey Café etc.
Ueno Park este unul dintre cele mai mari parcuri din Tokyo, unde se află și Nezu Shrine și o grădină zoologică. În apropriere este și Imperial Palace, și excluzând zilele în care însuși împăratul iese să se plimbe, grădinile imperiale sunt deschise vizitatorilor și pasionaților de jogging.
Tokyo mai are nenumărate atracții de oferit, precum Sunshine Aquarium, Ryogoku Kokugikan Sumo Hall, unde sunt adesea organizate lupte sumo, Tsukiji Fish Market recunoscută în toată lumea pentru peștele proaspăt sau Disneyland, unde am avut plăcerea să-mi petrec cea de-a 21-a aniversare. Favorite tip: în fiecare seară la ora 8 și jumătate, care se întâmplă să corespundă în România chiar cu ora la care am fost născută :D, în fața Castelului Cenușăresei, are loc un minunat foc de artificii și joc de proiecții, așa că m-am simțit mai mult decât sărbătorită. Și, dacă aveți câteva zile în plus la dispoziție, recomand să aruncați o privire și la niște orășele la doar o oră sau două cu trenul depărtare, precum Nikkō, Enoshima, Kamakura sau Hakone, fiecare remarcabile prin altceva-ul lor.
Tokyo oferă mai mult decât fotografii frumoase. Veți descoperi o cultură cu totul și cu totul diferită și fascinantă, unde oamenii foarte ocupați și grăbiți merg încet și-ți răspund politicos. Nu o dată mi s-a întâmplat ca, rătăcită fiind, persoana la care am apelat pentru indicații să mă conducă la locul respectiv, chiar și la o distanță de 20 de minute de mers pe jos. Din păcate, engleza nu prea este o opțiune, iar wi-fi slabe șanse să găsiți, așa că deși sunteți nerăbdători și gata de explorat, cea mai sigură variantă ar fi să vă planificați în amănunt traseul înainte de a părăsi camera de hotel.
În materie de bucătărie japoneză, nu sunt neapărat o fană, dar pe lângă sushi și ramen merită să încercați takoyaki și okonomiyaki, pe care eu le ador, si mai ales pentru că acestea sunt specialități pe care, din păcate, nu le găsim și în afara Japoniei. În plus, bucurați-vă de brand-urile internaționale produse în cele mai ciudate forme, culori și arome special pentru Japonia, care mie personal îmi înveselesc întotdeauna ziua (cele mai ciudate arome de KitKat, Häagen-Dazs, Coca-Cola, Fanta, Pepsi, Pocari Sweat etc.).
După cum spuneam mai sus, Tokyo este un oraș al extremelor, iar prețurile nu fac excepție. În plus, în Japonia, prețurile afișate nu includ taxe, deci așteptați-vă să plătiți cu 8% mai mult. De exemplu, cele mai convenabile localuri din punct de vedere al raportului calitate-preț pentru sushi sunt cele pe bandă, unde puteți alege ce farfurie vă face cu ochiul. La polul opus, mergând pe încredere oarbă (mai ales că nu prea înțelegem kanji), avem localuri unde veți fi nevoiți să comandați și să plătiți înainte de a intra, la un vending machine, iar bonul să îl prezentați personalului.
Sper că acum, după ce v-am povestit câte ceva despre experiența mea japoneză, o să înțelegeți de ce pentru mine Tokyo nu este destinația de vis, ci locul căruia îi datorez cele mai multe pentru că m-a învățat cum să îmi trăiesc viața de zi cu zi și m-a provocat să evoluez, cu fiecare nouă situație în care m-a pus.
***
Alma Lavinia Apostol tocmai a împlinit 21 de ani. A părăsit Iașiul natal pentru a studia Sciences and Engineering la University College London. În perioada aceasta locuiește în Tokyo, într-un schimb de experiență în cadrul facultății. A călătorit până acum în Viena, Zürich, Copenhaga, nordul Finlandei (aproape de Cercul Polar), Budapesta, Praga, Bratislava, Malmö, Paris, Nantes, Nisa, Monaco și Cannes. Și-a propus să locuiască pe cel puțin fiecare continent dacă nu în principalele țări ale lumii, pentru că e de părere că doar așa ajungi să cunoști cu adevărat culturile respective. Pe termen mediu, și-a propus să își continue studiile în SUA, ca mai apoi să se mute în Australia pentru un job. Urmăriți-i aventurile pe blog sau pe Instagram.